DESPRE INOT…

PAGINA PRINCIPALA INTRODUCERE. Termeni, notiuni aproape uitate PSYCHE si inotul DESCRIEREA ANALITICA A TEHNICII DE INOT SPORTIV ARHIMEDE, NEWTON, BERNOULLI, FROUDE- REYNOLDS .... la INOT INOT - EVOCARE ISTORICA DESPRE INVATAREA INOTULUI DESPRE PRACTICAREA INOTULUI – ANTRENAMENTUL INOTUL – mijloc de salvare si prevenire a accidentelor in apa SCUBA CONCURS, SISTEMUL COMPETITIONAL Controlul medico-sportiv

PSYCHE si inotul Depasirea obstacolului De regula este acceptata aprecierea ca mai toata viata avem de depasit obstacole, mai mici sau mai mari. In cazul invatarii inotului, obstacolul este, in fond, reprezentat de ’necunoscut’, raport care genereaza teama, teama este insotita de dispersarea, opacizarea atentiei si blocaje la mai toate nivelele. Acest ’obstacol’ poate fi depasit prin doua cai: cea a cultivarii rabdarii si cea a provocarii curiozitatii. Aceste repere au fost expuse in partea introductiva, special acolo asezate, deoarece cititorul trebuia, din vreme, atentionat asupra importantei lor. Pericolul obiectiv poate fi ocolit prin apelarea la aceste 2 manevre, dar ele nu pot fi elaborate ’a la carte’; reusita depinde mult de flerul conducatorului; in fond, trebuie sa acceptam ca elocinta unui monitor este ceva deosebit: a face pe cineva sa asculte de tine chiar cand pericolul este evident..., este o performanta profesionala deosebita. Depasirea obstacolului (‘objective demand’) trebuie dirijata prin crearea de situatii sau ’inovarea’ de stimuli ad-hoc de cele mai multe ori, care pot sa diminueze, sa evite intrarea in stare de stress. Acest proces se poate defini ca rezultat al ivirii obstacolului rezultat, de regula, imprevizibil, care genereaza o stare de anxietate cu repercursiuni in intreg organismul (functional, mental). Fobia de apa, teama de neinteles poate reprezenta un motiv ca parintii sa prezinte copilul unui control medical de specialitate menit a descoperi eventuale rapoarte intolerabile intre parametrii marilor functiuni si semnificatia acestora supra stabilitatii psihice (oboseala, scaderea atentiei, abandonul etc.). Dar acest neajuns se manifesta nu numai fata de prezenta apei…, exista destui copii care prefera sa rosteasca rapid si convingator cuvantul ’’NU’ si cu asta se termina totul… dar cei mari, din jurul sau, trebuie sa lupte ingenios de a comunica si de a strecura o fisura incipienta in asemenea cazuri care, apoi, sa dea de ‘’gandit’ micului ‘terorist’ (de ex. –‘ ce te faci cand tu trebuie sa-ti aperi tara de dusman… - poti spune atunci NU…?’) Iata inca un exemplu graitor a ceea ce inseamna la inot depasirea obstacolului: pornind de la afirmatia ‚’inot = arta de respira’..., incepatorul (mai ales..) sau chiar sportivul bine cotat, neglijeaza (din comoditate, din neatentie s.a.) 2-3 miscari corecte de a expira aerul; imediat dupa acest episod va aparea un disconfort respirator, o gafaiala, oboseala si, cel mai ades, oprirea / deteriorarea evolutiei (mai intai pe plan subiectiv, apoi si pe cel al bio-functionalitatii - reducerea capacitatii de efort etc.). A inspira la inot este un mecanism supus instinctelor, a expira este cel mai ades un act voluntar, care necesita control si atentie. Cand acest echilibru s-a deteriorat inotul devine o corvoada generatoare de insuccese. Poate si dvs. ati remarcat, ca telespectator, ca dupa terminarea unei probe intens disputate., adversarii arata linistiti fara a fi marcati vizibil de efortul necesar doborarii unui record..., ’omul nostru’ nu gafaie, sta calm si aproape neverosibil de odihnit, fericit... [ Victorie … foto gatyimage] Explicatia vine din faptul ca, in plus de toate eforturile si cerintele respectate aidoma in timpul reusitei sale s-a mai adaugat ’una’ – cea de a nu lasa in plamani nici o farama din aerul anterior inspirat, cea de a pastra cu strictete regula de aur a inotului – ’tragi 1 kg. de aer…. sufli tot 1 kg..’, altfel, nimic nu va iesi....!!! © 2007 Mircea olaru, Despre inot…