DESPRE INOT…

Introducere: pricipalele ipostaze

Activitatea de pregatire a inotatorului sportiv este una palpitanta tumultoasa, si… paradoxal – in acelasi timp o activitate monotona, de rutina.

Prima ipostaza este legata de caracterul ‘formativ’ al muncii:

--cu copii pentru ai invata corect sa inoate,

--cu debutantii pentru ai perfectiona in practicarea celor 4 procedee de inot sportiv,

--cu avansatii pentru ai conduce, pe treptele maiestriei, spre consacrare ’ …. dar,

--in egala masura, pe toti acestia pentru sadirea sentimentului dragostei de ‘apa’ si prin ea + a tot ce se ‘petrece’ in ea (efortul, dezvoltare sanatoasa), a orientarii + modelarii pozitive a caracterului.

Activitatea de pregatire sportiva conduce la ‘formarea’ unui ins creator, muncitor, invingator…., aceste calificative reprezinta, poate, cea mai mare realizare pe plan individual, probabil chiar si inaintea performantei fizice in sine, a ‘recordului’….

Sportivul inotator este un ‘soi’ aparte de individ ; ma refer la volumul de munca depus de inotator in comparatie cu, de pilda, cu efortul unui fotbalist, care reprezinta, totusi, cel mai indragit sport de pe aceasta planeta…, daca ‘dragii nostri ‘fotbaliatori’ / sa-i rasfatam putin…, ar lucra cat lucreaza un inotator…., multe s-ar schimba in palmaresul ‘sportului Rege’*

[munca pe uscat este acompaniata de aparate de lucru din ce in ce mai bune, asa cum se vede din grafica – planul inclinat produs de firma Wassa, USA]

A doua ipostaza este legata de caracterul ‘prospectiv’ al muncii: performanta, reusita; toate acumularile anterioare sau cele programate spre ‘succes’ trebuie sa fie intelese ca reprezinta parca un management al ‘unui capital’ menit a fi bine ‘vegheat’ si, evident, bine ‘plasat’; aici intervine de multe ori monotonia, rutina, stresul care poate avea si efecte mai greu de suportat.

Este vorba de ‘munca’, termen care a inceput, in ultima perioada, sa fie scris cu ‘litere mici’ de catre unii dintre ai nostri…., maniera ce trebuie sa fie rapid modificata in bine, pentru a redeveni una comuna, obisnuita noua romanilor…!

-----------------------

* Asta dpdv teoretic deoarece in practica fotbalistii, mai nou si alte sporturi de echipa, sufera de un complex fatal – ei trebuie sa fie ‘’ready’ mai tot timpul, ei trebuie sa joace (BINE !) de doua ori pe saptamana, la meciurile de club, apoi inca alte meciuri tari la echipa nationala…, vai de mama lor de saracii fotbaliatori, asa sport – indiferent de cati bani poti castiga, nu se mai numeste sport, este o lupta de gladiator care trebuie sa supravietuiasca si deci economia de efort si energie se afla pe planul principal al existentei lor… iar in tribune vin faniii…, niste exaltati care habar n-au de drama idolilor lor…, pacat ca s-a ajuns la acest terminus al Sportului commercial.

Fiind vorba de ‘monotonia’ acceptata - care insoteste orice intreprindere de amploarea unei activitati care se intinde pe durata a 2-3 cicluri olimpice’ - adica cca. 10-12 ani, cei ce se pregatesc astfel au in monotonie, in rutina adversari permanenti ce trebuie invinsi cu calitati morale autentice, fara jumatati de masura.

Inotul sportiv, activitatea legata de practicarea sa, organizarea sa si inca multe alte amanunte sau imprejurari, toate, in fond, reprezinta ‘un model’ la care multi dintre semenii nostri aspira totusi stiind ca nu toti pot intra in ‘Elita’ si deveni ‘Campioni’ sau ‘Recordmeni’.., dar este bine ca ‘toti’ sau cat mai multi dintre noi, sa tindem a deveni macar un soi de ‘self-campion’ ( vezi solutia BEST…) iar daca acest vis, de a fi ‘primul’ totusi, unora li se si mai intampla, ramanem cu un mare si infinit ‘profit’: inotul romanesc a avut si are campioni de certa valoare (Bunaciu, Patrascoiu, Costache, Lung, Mocanu, Potec, Gherghel s.a.) .

In concluzie - Inotul educa si asta este un mare castig pentru toata lumea !!!