DESPRE INOT…

ATINGEREA MAIESTRIEI

A -Demonstrarea miscarilor; demonstratia este metoda pedagogica care mizeaza pe puterea intuitiva de reprezentare a miscarilor de inot, in scopul usurarii+intaririi prestatiei calitatii interventiei directe a monitorului, mai ales in cazul invatarii.

Nivelul de abstractizare pe care il capata demonstrarea permite prezentarea sumara a miscarii, pastrand detaliile cele mai reprezentative.

Pentru acest motiv, demonstratia nu este necesar a fi facuta la un nivel calitativ maxim-performant ci, mai ales, sa sugereze cit mai fidel cele mai importante caracteristici ale actului motric vizat si sa permita obligatoriu acompanierea ei cu un comentariu adecvat care sa evidentieze / sustina detaliile importante din executia monitorului sau a modelului ales.

(* grafica din Swimming Manual, FINA, 1988, Seul)

In aceasta directie, mai pot fi asociate suita materialelor intuitive (planse, filme) care, alaturi de demonstratiile sportivilor fruntasi, pot ajuta la realizarea celor mai adecvate reprezentari ale miscarilor de inot.

B. Asigurarea Mobilitatii specifice,

In mod deosebit la inotul de mare performanta si nu numai…, mobilitatea reprezinta calitate motrica prin care sportivul reuseste sa execute miscarile cu usurinta avand amplitudine unghiulara mare fie prin propria-i actiune fie sub influenta unor forte externe (mobilizari pasive, vezi Anexa nr 5)).

İn plan general mobilitatea este o calitate principala, specifica pentru inotator (sinonime: flexibilitate, suplete) care determina o mai buna, rapida adaptare la conditiile mediului (obtinerea unui echilibru stabil in apa) – iar in plan special - contribue la o mai corecta ‘exprimare motrica’ in cazul tehnicii celor 4 procedee, starturi, intoarceri implicate concret de proba de concurs (se poate vorbi chiar despre mobilitatea brasistului, a delfinistului etc).

Mobilitatea se prelucreaza pe uscat sau in apa, ea poate fi ‘ activa ‘ sau ‘pasiva’:

- formele ‘active’ comporta mobilitatea statica (de postura, de start) sau dinamica (bascularea omoplatilor sau flexia plantara la fluture, craul, spate…, rotarea externa a labelor si gambelor la picioare bras), care sta in stransa legatura atat cu capacitate de a coordona exact miscarile cat si cu capacitatea de efort (randament, eficienta);

- formele ‘pasive’ sunt intalnite gratie aplicarii unor forte exterioare (lucrul cu partener, masajul mobilizator) prin care este marit gradul de amplitudine fata de valoarea mobilitatii active (diferenta constatata fiind conisderata ‘rezerva de mobilitate’).

Dezvoltarea mobilitatii vizeaza directiile principale ale motricitatii (Viteza, Forta, Rezistenta) avand ca suport Tehnica corecta de inot, fiind calitatea motrica care necesita un program zilnic de lucru.

Perioada biologica optima in care se poate obtine o ameliorare substantiala a mobilitatii este cea pre-pubertara (pana la 11-13 ani fete/baeiti), apoi, consemnam lucru pentru mentinerea ei la nivel optim (!).

Mobilitatea este conditionata de unele particularitati ereditare, morfo-functionale individuale legate de tipul somatic, de varsta biologica sau sex ( vezi regenerare a tesuturilor, restabilirea echilibrului hidric al mediului intern etc) precum si temperatura mediul (cel intern, cel ambiant) incalzirea, oboseala avand implicatii majore pentru obtinerea randamentului scontat (a se vedea diferentele dimineata la trezire, dupa un dus cald, dupa incalzirea de la antrenament, dupa masaj mobilizator inaintea startului, dupa efortul din proba).

Metoda universala de dezvoltare a mobilitatii este cea prin repetari (exersare zilnica, fara perioade de intrerupere, printr-un complex de exercitii variate, individualizate) astfel concepute pentru a o dezvolta atat cat este necesar (fara exagerari care sa duca la intinderi dureroase, laxitate, disfunctiune).

Exercitiile de mobilitate (mai ales formele pasive) trebuie sa fie precedate de o buna incalzire pe fondul unei refaceri complete fata de zilele precedente (nu pe fond de oboseala !), in pauzele dintre diferitele exercitii sa fie introduse miscari compensatorii de relaxare si alternarea articulatiilor supuse prelucrarii.

Mobilizarile externe (pasive) sa fie facute progresiv, cu arcuiri repetate pana la refuz si in mai multe planuri de miscare (evitarea exagerarilor !)

Mobilitatea in cazul inotului trebuie testata cu atentie la etapa selectiei intermediare (10-12 ani) in urmatoarele articulatii: coloana vertebrala (planul anterior), centura scapulara (circumductia umerilor), articulatia talo-crurala/ gleznele ( flexia si circumductiile labelor).

La copii prescolari mobilitatea nu este o calitate definitorie, cei din primele clase pot asocia la exercitiile din programa scolara si unele exercitii speciale (chiar gimnastica cu partener sau exercitii din gimnastica Kiphuth), la grupele de avansati ea va fi educata dinamic (ex. in regim de Viteza, exercitii de Forta, control. etc.)

In legatura cu prestatile inotatorului in proba de concurs, mobilitatea isi spune covarsitor cuvantul la executia tehnicii corecte (parcurs - viteza de repetitie), la intoarceri, start (viteza si amplitudinea executiei), pentru adoptarea unui tempo optim si economic (fara incordari inutile).

Sa nu uitam ca. uneori, prin masaj – executat de specialist, sportivul poate primi ultimele indemnuri inainte de start; de cele mai multe ori antrenorul nu mai este atat de aproape precum poate fi maseurul….

Controlul constient al mobilitatii este ca si in cazul respiratiei (expiratiei !) supus unei erodari prilejuite de efort si consecinta acestuia - oboseala.(vezi ANEXA Nr. 5)