DESPRE INOT…

Treptele formarii DEPRINDERII

Formarea deprinderii motrice (invatarea inotului) presupune parcurgerea mai multor trepte, in mod optim si de dorit – progresiv.

Aceasta dinamica este similara principiilor instruirii programate (intalnita in invatamant), care presupune parcurgerea + invatarea deplina a fiecarei trepte care compune ‘algoritmul’ selectat pentru reusita invatarii si numai dupa ce controlul indeplinirii sarcinilor fiecarei trepte parcurse este afirmativ se recomanda trecerea la o treapta superioara;

In cazul inotului – se incepe de la treapta :

1 - acomodarii cu apa, imersia si controlul liber al respiratiei (inspir moderat- expir imediat si profund !!!);

2 - obisnuirea cu pozitiile fundamentale de plutire si inaintare intr-un echilibru cat mai stabil+relaxat fata de consistenta apei;

3 - invatarea defalcata a miscarilor de inaintare, adica - exersarea miscarilor de picioare, de brate, apoi,

4 – inaintare cu coordonari simplificate, iar in final in coordonarea globala+respiratie a cat mai multor procedee de inot sportiv;

5 - deprinderea sariturilor, plonjarii in adancime, a starturilor si a tehnicii de intoarceri regulamentare pentru concurs.

Deprinderea devine eficienta in compania unui confort echilibrat al mecanismului respirator (vezi afirmatia larg raspandita: inotul - 'arta' de a respira...); deficitul de oxigen poate altera corectitudinea si eficienta miscarilor ( deficit care poate fi dobandit si din cauza primelor serii de miscari excesiv de incordate si imprecise, inadecvate).

Dar metabolismul de efort (rezistenta la ‘datoria de oxigen’) se poate antrena, conditiona, perfectiona treptat pentru o cat mai buna adaptare la cerintele concursului, la efortul specific probelor de inot (de sprint, de fond etc.).

Deprinderea de a inota este supusa permanent perfectionarii si consolidarii pentru a corespunde sarcinilor mereu crescute a pregatirii plurianuale ( cele 5 stagii mari de pregatire intinse pe durata a cca 10-12 ani, vezi cap. Antrenament).

Formarea deprinderii de a inota este in fond suita, schema de exersare a conditiilor de manifestare a unor reflexe noi care au in vedere: atenuarea instinctelor de aparare (a) pana la automatizarea complexa a componentelor 'simtului apei' (b) in fond un cocktail din tot ce 'simte', 'aude', 'vede', 'miroase' si 'gusta' incepatorul aflat in apa (c) cu cele 5 simturi de baza cu care l-a inzestrat natura mama.

Ele conduc la rationamente, reprezentari, sunt initiate actiuni motrice menite a da un al 6-lea’simt’ – simtul apei (similar cu tusarea clapelor la pian, sau a folosirii arcusului la vioara etc.)

In situatiile cand formarea deprinderii de a inota nu este perturbata de factori limitativi (teama, panica, conditii neprielnice ale mediului, bazinului, bruscarea etc.), exersarea pana la automatizare este facila si rapida ( asemanator cu echilibrul pe care-l gasim la invatarea mersului pe bicicleta, care este stiut ca odata deprins nu se mai uita...!).

In formarea corecta a deprinderii cele mai mari 'rabaturi' se fac la 'controlul respiratiei' si la 'tonusul vaslirilor', astfel:

- o inspiratie exagerata – poate conduce la expiratie incompleta …, cu diferite forme de disconfort care genereaza ‘solutii’ incorecte in tehnica de inot;

- aplicarea unor valori inadecvate de forta musculara (incordari exagerate, rigiditate musculara, crispare), poate duce la miscari pripite, care ‘taie’ apa, la adoptarea unui tempo ineficient, obositor generator de multiple viitoare greseli.

Oricat de bine ar memora un incepator descrierea miscarilor dintr-un manual de inot, daca acesta nu intuieste, nu reuseste sa ’dea el insusi viata’ fiecarei actiuni, el nu va putea progresa corespunzator….

La modul cel mai concret - eficienta (’viata’) unei miscari, vasliri va fi apreciata DACA aceasta actiune produce İNAINTAREA corpului pe directia dorita de inotator !

Cei care se misca dar nu si inainteaza satisfacator … trebuie sa fie vigilenti – ceva nu-i in regula cu modul de abordare, de gandire a invatarii inotului...!!!

Formarea deprinderii de a inota prin solutia ' cantitativa ' (numar mare de miscari) nu permite accesul la tehnica sportiva corecta, eficienta ci doar la o actiune haotica, obositoare de cele mai dese ori putin corecta.

Din acest motiv este ceruta imperios prezenta monitorului specializat care sa vegheze la respectarea cerintelor anterior evocate, deci, solutia dezirabila este cea 'calitativa' pe care o regasim in celebrul aforism antic ‘Festina lente’ – Grabeste-te incet...! (vezi referirile la conceptul BEST, Anexa nr.9)

In acest context tehnica cea mai corecta apare daca inotatorul tinde de a realiza cea mai mare viteza in compania celor mai putine miscarii... pare ciudat, dar:

acest comportament nu poate fi realizat decat numai cu ajutorul celei mai bune tehnici de miscare in apa!!!