|
DESPRE INOT… |
|
INTRODUCERE. Termeni, notiuni
aproape uitate DESCRIEREA ANALITICA A TEHNICII DE INOT
SPORTIV ARHIMEDE, NEWTON, BERNOULLI, FROUDE- REYNOLDS .... la INOT DESPRE PRACTICAREA INOTULUI – ANTRENAMENTUL INOTUL – mijloc de salvare si prevenire a
accidentelor in apa CONCURS, SISTEMUL COMPETITIONAL |
Cum invata incepatorul tehnica
(corecta) de inot?
Dintre
formele cunoscute cel mai ades, acest lucru, se face prin imitarea miscarilor celor din jur. Ca forma de invatare
si complementar ca o calitate importanta a comportamentului, imitarea usureaza adaptarea
copilului incepator la cerintele
activitatii si a obisnuirii
sale cu mediul inconjurator. In
cazul sportului, a inotului imitarea este foarte des intalnita – prin exemplul sau prin demonstratiile
antrenorului, monitorului, cel mai ades prin observarea altora care atrag atentia executantului interesat. O
nota ar trebui sa retina cel care conduce activitatea: imitarea nu
poate fi comandata ‘dictatorial’ ci stimulata pedagogic oferind copilului un camp larg de initiativa,
suficiente de multe incercari cu erorile lor
inerente. Totusi, reusita invatarii miscarilor de inot nu poate fi atribuita in totalitatea unui ansamblu
de ‘imitatii’ (care
reprezinta activitatea ‘primului sistem de
semnalizare’). Aceasta
trebuie completata cu forta sugestiva a cuvintelor (‘al doilea sistem de semnalizare’);
comunicarea - prin explicatii
directe, lectii (sau mini-lectii) teoretice (vezi Intuitia, cap.II,
Comunicarea, capitol anterior dezbatut). Monitorul
experimentat, antrenorul bun practician, de multe ori un anonim nestiut chiar, ar trebui sa poata
aplica, in activitatea sa de predare a tehnicii - un algoritm cu care
reproduce, poate repeta conditile prielnice unei invatari reusite a tehnicii (ALGORITM -dupa
numele matematicianului arab AL HOREZMI, sec.IX d.H.). Alogitmul selectat pentru invatarea
inotului poate fi reprezentat, condensat, dintr-o
posibila definitie, adica:
“Ansamblul operatiilor
de baza, elementare care sunt caracteristice, specifice unui fenomen,
mecanism repetabil (in cazul nostru – motricitatea avand
originea in SNC), care, pe masura ce este repetat
aidoma, aplicarea lui va conduce,
sigur si logic, la reproducerea, la progresul si la finalizarea unui fenomen
/ exercitiu de baza, a unui mecanism / deprinderi, in
cazul nostru invatarea progresiva a inotului etc.” (Algorithm-vezi Oxford Dictionary of Sports Science & Medicine, pag. 24
) B.E.S.T. TEST DE EFICIENTA BIOMECANICA LA INOT (BIOMECHANICAL EFFICIENCY SWIMMING TEST ) Reprezinta
o inovatie in testarea capacitatii
tehnice a unui individ care doreste atingerea unei perfectiuni de inaintare in apa.
Denumirea provine din
abrevierea titlului si intamplator indica in engleza
mesajul 'cel mai bun'. Eficienta optima la inot
este realizata atunci cind se incearca
obtinerea unei viteze superioare in compania
economiei de miscari, adica,
'la cea mai mare viteza – …. cele mai putine miscari' Conform formulei BEST = din valoarea constanta 100 (aleasa aleator…! ) – este scazuta suma
aritmetica a valorilor realizate ca timp de inot/50m
si numar de miscari,
de cicluri efectuate cu bratele (adica numarul de secunde/50m + numarul de miscari/5om).; de ex.: 32’’ + 43
cicluri = 75… scazute din 100 = 25 puncte, care pot
indica matematic si cu un efort mental minim, eficienta prestatiei
la un moment dat.(*) Aceste exercitii
trebuie sa apara de timpuriu in activitatea de
instruire (daca se tinteste dobandirea
unei maiestrii…!). Un exercitiu
premergator poate fi cel in care elevului i se recomanda
sa inoate un numar fix de
miscari – obiectivul fiind ca din aceste putine miscari el sa inainteze cat mai departe (execitiul incepe cu evolutii
in apnee / ’inot scoala’ si,
treptat, odata cu automatizarea respiratiei
se va indica 5 cicluri cu respiratia la 2 brate, sau 6 cicluri cu respiratia
la 3 brate etc.) Aplicarea acestei conduite in
cazul inaintarii prin apa ofera
executantului certitudinea ca tehnica sa este corecta si mai ales adecvata capacitatii personale de efort, la un moment dat.; in
cazul pregatirii copiilor, respectarea 'formulei' ii
fereste de suprasolicitare (executiile pripite, fortate, "primul
cu orice pret...") si obliga la folosirea
unor parametri optimi de efort (tempo
lung, vasliri puternice, tehnica cea mai corecta). Conceptul
acesta nu este nou, nou este modul de abordare, prezentare in cazul inotului sportoiv; faptul ca inca din antichitate
s-a ajuns la un standard
de intelepciune cu aplicare universal-valabila prin expresia "grabeste-te... incet !" (in latina 'festina lente') ne permite sa apropiem
continutul acestui aforism de metodica inotului - 'ce este mai bine decat sa inoti
cat poti tu de repede dar cu grija de a efectua o economie mare de miscare'... © 2007 Mircea olaru,
Despre inot… |
||
|
|
|
|