DESPRE INOT

 

PAGINA PRINCIPALA

INTRODUCERE. Termeni, notiuni aproape uitate

PSYCHE si inotul

DESCRIEREA ANALITICA A TEHNICII DE INOT SPORTIV

ARHIMEDE, NEWTON, BERNOULLI, FROUDE- REYNOLDS .... la INOT

INOT -  EVOCARE ISTORICA

DESPRE ÝNVATAREA INOTULUI

DESPRE PRACTICAREA INOTULUI ANTRENAMENTUL

INOTUL mijloc de salvare si prevenire a accidentelor in apa

SCUBA

CONCURS, SISTEMUL COMPETITIONAL

Controlul medico-sportiv

INTRODUCERE. Termeni, notiuni aproape uitate

DOPINGUL IN SPORT.

 

            Reprezinta folosirea unor substante active sau a unor manevre, manipulari (fizice, chimice) in scopul cresterii artificiale, frauduloase a randamentului sportive pentru obtinerea unor performante superioare in detrimentul sanatatii organismului.

            Au ramas in memoria opiniei publice sportive decesele, consecutive folosirii dopajului, a ciclistului danez E.Jensen la J.O.Roma 1960, ale altui ciclist T.Simpson in 1967 si a boxeurului J.Elze in 1968, evenimente care au dus la condamnarea ferma a acestor practice de catre CIO si MOC (Medical Olimpic Commision) care inca din anii 70 a intocmit lista substantelor dopante, concomitent s-a perfectionat testarea doping care poate pune in evidenta  urme de substante dopante folosite chiar cu cca. 6 luni inainte. Exemplele pot continua pana in zilele noastre, din pacate 

            Cel mai dese substante folosite de inotatori sunt cele din seria anabolizantelor, care, mai ales la fete, au efecte miraculoase in cresterea performantelor.

            Cine este atent va observa ca un asemenea sportiv/a are o simptomatica specifica: trasaturile devin accentuat barbatesti, vocea se ingroasa (semne cel mai usor de remarcat) dar seria continua ca amploare si in timp; nu se stiu cu exactitate care sunt consecintele dopajului la sportivi care, peste ani, au imbatranit biologic, dar este de asteptat ca cei care au folosit dopingul sa aiba o imbatranire precoce si o anumita fragilitate ce poate genera boli cronice din banale crize acute

            Dopajul poate fi uneori gresit tolerat datorita implicarii unor interese mercantile pentru care Comitetele olimpice inca nu respecta legile ferme + adecvate care interzic asemenea practici (Codul Mondial antidoping, Regulamentul FINA  antidoping, s.a.).

            In fata acestui flagel aproape de neocolit in forma actuala a civilizatiei noastre, consideram totusi ca este mai bine sa ‘’stii tot’’ despre problema dopingului decat sa-l lasi la voia oricarui diletant care poate gresi de doua ori (ca practicant al dopajului, ca utilizator ad-hoc al unor substante farmacologice speciale, periculoase).

            In final se poate spune ca dopingul este un rau necesar cunoasterea umana se imbogateste si pe aceasta cale, poate prin educatie, sa se renunte, sa stopam acest  flagel, imoral si periculos.

 

© 2007 Mircea olaru, Despre inot