DESPRE INOT…

ARHEOLOGIE

Oamenii au practicat inotul din cele mai vechi timpuri. Urmele acestor activitati au fost scoase la lumina de cercetarile arheologice intreprinse intr-o serie de zone in care clima oferea conditii de practicare a inotului aproape tot anul (*).

Cele mai vechi reprezentari despre inot sint desenele rupestre de la Gilf Kebir (Libia) care indica profilul unui brasist, repetat de 4 ori intocmai ca intr-o kinograma conceputa acum cca. 7.000 de ani.(vezi Anexa nr. 14)

İn urma cu aproximativ 5.000 de ani, hieroglifa care exprima notiunea de inot reprezenta silueta unui craulist (Carl Diem, "Cultura fizica la egipteni", Sportverlag Berlin,1932).

Pe zidurile dezgropate ale portului antic Kades (1.300 i.Ch.) sint reprezentati ostasi hititi care se retrageau inot peste raul Oronte din calea armatelor egiptene. (ei foloseau ca ajutor tocmai musukurile (burdufe) in care aveau apa potabila, necesara in mod curent – dar acum acestea erau umflate cu aer…)’

İn Teba, Luxor, Memfis in Egipt au fost decoperite vechi bazine de inot datand din perioada faraonului Tutmes I, iar printre ruinele palatului de la Nimrud (Persia, ac. Turcia, Malatya) a fost reperat, probabil, primul bazin acoperit cu apa incalzita (din doua mari incaperi alaturate de de la care pornesc conducte de alimentare cu apa calda).

Tot ca vestigii arheologice amintim de celebrele 'therme' romane (Caracalla, Diocletian la Roma si chiar, foarte probabil, Herculanum pe teritoriul tarii noastre).

Intrecerile 0limpice moderne, au atins culmi inalte in ceea ce priveste manifestarea si organizarea fenomenului sportiv.

Ele plaseaza NATATIA pe locul 2 (dupa Atletism) prin numarul mare de probe si participanti la İnot, Polo, Sarituri, İnot sincron, İnot fond (in unele competitii separate –inotul veteranilor ’Masters’), care periodic, la intervale de 4 ani polarizeaza interesul intregii opinii publice. (’olimpiada’ reprezenta in antichitate, un mod de masurare a timpului pe intervale de 4 ani...),

Inotul, in antichitate, nu a figurat printre disciplinele de intrecere ale Jocurilor Olimpice (776 i.Ch.- 393 d.Ch) fenomen care are, ca durata, o perioada de cca. 1000 de ani si iata ca intrecerea in spirit de cinste si onoare( nunita de noi – sportiva ....), are, in civilizatia umana o longevitate cum rar se poate intilni, olimpiismul are o prezenta cu care, din pacate, ne-am prea obisnuit si chiar, uneori, nu-i mai dam atentia cuvenita.

Ciudat este faptul ca inotul nu a fost adoptat de spiritul olimpiismului antic cu toate ca regula care obliga participantii sa se intreaca avand un echipament sumar ..., iar fi avantajat, dar atunci intrecerile aveau cu totul alt scop decat cel obisnuit astazi – intrecerile erau cu desavarsire dedicate lui Zeus, deci izvorau dintr-o sacralitate greu de inteles de noi astazi.

In acelasi timp inotul, imbaiatul era ominiprezent in piscinele special amenajate in palestre si ramane un aspect oarecum frustrant – de ce aceasta forma de intrecere nu si-a gasit locul meritat....?

Daca traditia mitica (Cultul inchinat lui Zeus..) nu ar fi ocolit intrecerile de inot, probabil, ingeniozitatea grecilor (vestiti marinari inca din poemele homerice..) ar fi dus la amenajarea unui loc prielnic de inot (Olimpia era departe de litoral, dar cele doua rauri, Kladeus si Alpheios ar fi putu sa ofere apa necesara unei asemeni amenajari daca anotimul nu era prea secetos…).

Toate aceste considerente, probabil, au facut ca la prima editie a JO Moderne (1896 – Athena), inotul sa fie inclus printre disciplinele preferate ale timpurilor moderne.

*[Persia, Egipt, Africa mediteraneana etc, amintesc de celebra expeditie arheologica a germanului Ernst Kurtius (1814-1896) care reuseste sa scoata de sub pamantul vechii Elade, in 1873, ruinele Olimpiei – loc sacru unde se desfasurau ceremonii inchinate lui Zeus… si de atunci intrecerile olimpice antice A fost elementul care a trezit interesul multor entuziasti si astfel goana dupa flacara si ‘aurul’ olimpic` a inceput…]

In respect deplin al spiritului olimpic (care interzicea prezenta femeilor...) insusi Pierre de Coubertin a fost, o perioada, vehement impotriva participarii femeilor la aceste intreceri (el a cedat deabea in 1912, la JO Stockholm cind la intreceri au fost acceptate si reprezentantele sexului slab...).

Practicarea inotului este atestata de numeroase vestigii descoperite de arheologi si de carturarii care au putut descifra cultura antica.

In fine, timpul a trecut iar azi inotul este la fel de important ca celelalte discipline.

Foto: Pierre de Fredy Baron de Coubertin

(1863-1937), care in 1906, la Bucuresti, a participat la fondarea Asociatiei sportive de prietenie Romania-Franta, in semn de recunoastere a activitatii de renastere a olimpismului antic avuta de predecesorul sau - romanul Evanghelie Zappa (cca 1800-1865) un precursor important al JO moderne; acesta a lasat averea sa statului roman, cu destinatia – educatie si sport (vezi actualul Complex Olimpic de la Izvorani).