DESPRE INOT…

VASLIRI EFECTUATE CU BRATELE

Fiecarui procedeu de inot sportiv, din cele 4 care sunt definite de Regulamentul FINA (Delfin, Spate, Bras, Crawl – asta este si ordinea de parcurs in probele de Mixt-Individual ....), ii revine efectuarea unor miscari de brate care, aparent, sunt diferite. In fond, dpdv biomecanic fiecare ciclu de miscare de brate este astfel inteles (conform schemei anterior enuntate): faza activa – vaslirea, faza pasiva – revenirea bratului pentru reinceperea vitoarei miscari + acea nelipsita pauza de alunecare.

Celebrul specialist american Dr. J. Counsilman (1974, ’Science of Swimming’) a descris miscarile de brate (prin analize minutioase pe simulatoare computerizate) ca variante ale miscarii elicoidale, adica miscari asemanatoare cu cele efectuate de palele unei elici de avion sau vapor.

Caracteristica principala a miscarii propulsive a elicei este cea de ’apucare’ a aerului, a apei pe directii, distante SCURTE + cu VOLUME cat mai mari.... , cand fiecare pala preseaza mediul spre inapoi !

De regula se poate remarca ca fiecare vaslire, indiferent de procedeu, este aparent initiata prin conducerea apei pe o directie liniara, paralela cu axul lung al corpului (miscare asemanatoare celei efectuate de o senila de tractor / miscare catherpilara) – in realitate fiecare vaslire realizeaza o miscare sinusoidala, de perpetua cautare, apucare a apei.

La orice vaslire prima faza este condusa lateral directiei de inot ( apasarea, prinderea), urmata de conducerea apei spre linia mediana ( tractiunea) si incheiata cu o impingere a apei, de data asta pe o directie paralela cu linia mediana (impingerea accelerata, biciuita chiar).

Aceste 3 faze ale vaslirii, atent analizate (descompuse), se aseamana cu actiunea elicei: fiecare secventa are un pasaj scurt + incearca sa prinda volume cat mai mari de apa aflate in relativa nemiscare.

(*grafica Science of swimming, J. Counsilman, Bloomington, Iova,1974)

Sa incercam a ne imagina cum ar putea zbura un avion sau pluti un vas dotat cu mecanisme care ar efectua miscarea senilei...? Este cert ca acel obiect nu va zbura, niciodata iar vaporul va inainta greoi. O alta varianta, a fost cea a mecanismului care propulsa vaporul cu zbaturi (sec. XIX)-formula de randament scazut.

(*grafica din Science of swimming, J.Consilman, Bloomington,1977)

In concluzie: miscarea de vaslire cu bratele seamana cu cea a elicei si ar trebui sa ne imaginam cu usurinta ca de fapt bratul, palma se ’infing’ in apa oferind corpului un punct de sprijin prin care acesta se va ’tara’ spre inainte (vezi cap. V, parghii de gradul III)

Si palmele trebuie corect pozitionate in timpul vaslirilor...!

[ corect] [ gresit]

Brate Craul

Reprezinta o succesiune de miscari ciclice alternative (cand un brat vasleste – celalalt efectuaeza revenirea+alunecarea). Vaslirea incepe din pozitia cu bratul perfect intins spre directia de inaintare (!), avand palma, degetele aproape suprapuse pe linia mediana imaginara (1), cotul ridicat printr-o usoara rotare mediana interna a bratului in articulatia humerusului pe scapula (2), cu umarul mobilizat in bascula superioara, deci mult apropiat de circumferinta capului (3).

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

Vaslirea este o traectorie sinusoidala, incepe prin apasarea apei spre lateral (a), apoi tractiunea cu apropierea de linia mediana (chiar cu directia punctului care indica centrul de greutate a corpului, adica ombilicul)(b) si se termina prin apasare accelerat-biciuita pana la sold, adica pana aproape de extensia finala a bratului(c)

(*grafica Science of swimming, J. Counsilman, Bloomington, Iova,1974)

[Vaslirea: apasare, tractiune, impingere ...]

Revenirea comporta si ea 3 faze: scoaterea palmei din apa prin ridicarea cotului (seamana mult cu scoaterea mainii din buzunarul de la spatele pantalonului ...) si conducerea bratului astfel indoit peste articulatia umarului (control – un triunghi facut din palma+antebrat – cot +humerus, avand scapula mult mobilizata pentru a permite trecerea palmei peste suprafata apei ..., un amanunt foarte important !!!)(d), apoi, conducerea palmei, bratului spre inainte, pe directia de inaintare ( o miscare ajutata de relaxare si actiunea gravitatiei) (e) iar in final apare – nelipsita si necesara - pauza de alunecare (f).

O reprezentare corecta a acestei pozitii caracteristice procedeului craul este reusita de expresia ’bumerang’ – cotul , ridicare sa, conduce bratul peste apa si pe deasupra umarului (care si el, la randul sau este antrenat intr-o miscare de ridicare permisa celor cu mobilitate crescuta in articulatia scapulo-humerala ..., mobilitate specifica inotatorilor de performanta).

Asocierea cu forma bumerangului provine din practica inotatorilor australieni; triunghiul ’umar-cot-palma’ se poate remarca si la foto ’respiratia corecta’.

[Ridica coatele...!]

Daca la faza de revenire am descris rolul cotului ca fiind unul important, un reper usor de urmarit etc., la faza de vaslire ’ cotul’ isi are, la fel, un rol important.

De felul cum va fi el pozitionat, mentinut in timpul vaslirii va rezulta daca inotatorul are ’pala elicei’ mai lunga sau mai scurta, in aceasta a doua ipostaza – ineficienta.

[Iata cum ’cotul jos’, corpul contursionat conduc la alte categorii de greseli care fac ca miscarea brate craul sa devina ineficienta.]

[du, tine - cotul inainte ...!]

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

Pentru a face ca bratul sa apuce apa de cat mai departe posibil (vezi rolul pauzei de alunecare...) indicatia cea mai corecta rezulta din expresia ’ Cotul sus’ sau chiar ’Cotul inainte’, asa cum rezulta din ilustratiile anexate

A lasa cotul jos, fie determinat de o miscare de respiratie defectoasa fie de o schimbare nedorita a pozitiei de alunecare a corpului este considerata o greseala majora, inacceptabila in miscarile de crawl, mai ales la incepatori care risca sa ramana cu acest defect...

Cotul jos poate avea ca origine o diminuarea a aportului miscarilor picioarelor fapt care induce reflex nevoia de a cauta noi puncte de sprijin pe apa cu bratele, sprijin necesar acum in primul rand sustinerii momentului de plutire si mai putin momentului de inaintare; astfel - inotatorul nostru va incerca sa se ’agate’, sa se ’catere’ pe apa in loc sa ’patineze’ / alunece pe ea ....

Gresit Corect

O alta greseala frecvent intalnita la incepatori este ’tararea’ picioarelor pozitionate spre adancimea apei, fapt care se reflecta, repercuteaza asupra efectului inaintarii realizat de miscarea corecta a bratelor.

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

Cheia succesului, a reusitei in obtinerea unei inaintari eficiente cu ajutorul miscarilor de brate este sincronizarea momentului de ’impingerea biciuita’ a apei (finalul vaslirii) legat de terminare a revenirii (finalul alunecat ale revenirii ...). Aici este important ca elevul sa introduca in repetarea ciclurilor de vaslire cu bratele un ritm optim de miscare generator de inaintare evidenta.

Mecanismul actului respirator:

De la bun inceput trebuie spus ca actul respirator se efectueaza atat pe gura (in principal) cat si pe nas (jetul de aer expirat ar avea tocmai sarcina de a evacua apa ajunsa in traectul respirator...)

Sunt de remarcat 3 faze, fiecare cu un set de indicatii diferite:

INSPIRATIA + APNEEA + EXPIRATIA.

Inspiratia - la Craul are ca puncte de reper (inceperea miscarii de intoarcere a capului) ultima partea a vaslirii a palmei (impingerea biciuita) pana la terminarea primei parti a revenirii bratului (trecerea peste umar). Momentul prielnic ales este propriu fiecarui inotator si defineste ’stilul’ acestuia... Se executa printr-o intoarcere laterala a capului cu barbia spre piept+ o jumatatea din obraz in apa+gura cu buzele aduse spre imediata vecinatate a apei de unde se poate inspira cu usurinta!

Momentul este de scurta durata, parca privind locul pe unde trece bratul, si chiar si pentru acest motiv recomandarea generala ’nu te lacomi sa tragi mult aer ...’ este perfect valabila.

Aceasta rasucire a capului este singura miscare asimetrica din tehnica de inot sportiv si ea nu trebuie sa genereze modificari majore in pozitia corpului, in sensul directiei de inot sau a ritmului, a ciclicitatii miscarilor.

Daca executantul intoarce prea mult capul va determina o rasturnare, pe o parte, a corpului;

Daca executantul ridica prea mult capul pentru a putea inspira lejer – se va deteriora pozitia orizontala a corpului, picioarele se vor afunda si rezistenta de inaintare va creste,

Daca executantul va inspira mult aer (considerandu-l imperios necesar....) in faza urmatoare , de expiratie se vor ivi dificultati de expulzare care repetate la 3-4 cicluri vor determina o forma de sufocarea si deci – oboseala prematura.

[doua maniere corecte dar diferite de a efectua inspiratia: la un incepator talentat (sus) si la elita (jos) ]

Apneea – este consecutiva actului de a inspira; este o faza normala care permite sporirea relativa a presiunii aerului(oxigen) pentru a facilita reusita unui schimb suficient la nivelul terminal al plamanilor. Apneea nu trebuie sa dureze prea mult – ea se va considera terminata atunci cand aerul adus in incinta plamanilor isi manifesta, cat de cat, efectul de marire a portantei, a flotabilitatii, apoi aerul va fi expirat.

Expiratia – reprezinta ’cheia’ succesului in practicarea inotului !

Efectuarea ei in termenii de mai jos va asigura conditia majora a expresiei :

’inotul = arta de a respira’.

Obiectivul principal a unei bune expiratii este ca aerul expulzat sa fie, cantitativ, egal cu aerul inspirat. Orice abatere de la aceasta regula de aur va conduce imediat la disconfort respirator si la alterarea prestatiilor.

Poate ca ati remarcat , la marile competitii, multi dintre castigatori, termina efortul fara a manifesta nici o urma de disconfort respirator (nimeni nu gafaie ...); acest lucru este, mai mult ca sigur, cel mai important lucru din evolutia ce abia s-a incheiat : echilibrul dintre inspiratie si expiratie este atat de perfect incat inotatorul, care a reusi chiar un record.., nu pare deloc obosit – in orice caz nu manifesta nici o urma de oboseala mecanica (sufocare) atat de des intalnita la majoritatea incepatorilor.

Brate Spate

Reprezinta o succesiune de miscari ciclice alternative (cand un brat vasleste – celalalt efectuaeza revenirea).

Vaslirea incepe din pozitia cu bratul perfect intins spre directia de inaintare (!), avand palma, degetele aproape suprapuse pe linia mediana imaginara, pozitie redata de expresia ’ la ora 11 sau la ora 13’ / cei cu buna mobilitate a umerilor chiar la ’ora 12’.... (1), bratul este mentinut intins printr-o usoara rotare mediana interna a bratului in articulatia humerusului pe scapula, astfel ca palma sa ajunga in pozitie de pronatie maxima, expresia ’ca un capac’ pe apa (2), cu umarul mobilizat in bascula superioara, mult apropiat de circumferinta capului, expresia ’in spatele urechii’ (3).

(*grafica Science of swimming, J. Counsilman, Bloomington, Iova,1974)

Vaslirea este o traiectorie sinusoidala, incepe prin apasarea apei spre lateral avand bratul intins (a), apoi tractiunea apei pe un traseu paralel cu linia mediana a corpului (tractiune ’in val’) traseu care nu poate fi efectuat cu bratul intins ci cu bratul indoit prin scufundarea evidenta a cotului, pana la depasirea punctului care indica centru de greutate a corpului, ombilicul (b) dupa care bratul, printr-o extensie energica si cu ajutorul palmei+antebratului biciueste apa pana la intinderea completa, cand palma propulseaza apa chiar sub sezuta adica pana la extensia finala a bratului (c).

Revenirea comporta si ea 3 faze: scoaterea bratului intins din apa prin ridicarea umarului si usoara rotare mediana interna a bratului, a cotului , si conducerea bratului bine intins peste articulatia umarului (control – o ’lumanare verticala ...) avand scapula mult mobilizata pentru a trece bratul astfel intins peste suprafata apei ..., un amanunt foarte important !!!)(d), apoi, conducerea bratului spre inainte, peste umar, pe directia de inaintare, o miscare ajutata de relaxare si actiunea gravitatiei (e) iar in final apare – nelipsita si necesara - pauza de alunecare(f).

Pentru o mai corecta dirijare a intarii bratului in apa se foloseste expresia ’du bratul la ora 11 sau la ora 13...’ iar pentru cei cu o mobilitate ridicata a umerilor ’ora’ va fi chiar ora 12,00 ....

(*grafica Science of swimming, J. Counsilman, Bloomington, Iova,1974)

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988;*foto FINA Aquatics world, AFPgetty images)

Intrarea in apa a bratului la ’ora 12,00’

Brate Delfin

Reprezinta o succesiune de miscari ciclice simultane, concomitente (ambele brate efectueaza o miscare simetrica avand ca reper linia mediana a corpului).

Vaslirea incepe din pozitia cu bratele perfect intinse spre directia de inaintare (!), avand palmele, degetele aproape suprapuse pe linia mediana imaginara (1), coatele ridicate printr-o usoara rotare mediana interna a fiecarui brat in articulatia humerusului pe scapula (2), cu umerii mobilizati in bascula superioara, mult apropiati de circumferinta capului (3).

(*grafica Science of swimming, J. Counsilman, Bloomington, Iova,1974)

[conturul vaslirii se aseamana cu gaura cheii]

Vaslirea este o traiectorie sinusoidala, incepe prin apasarea apei spre lateral (a), apoi tractiunea cu apropierea de linia mediana (chiar cu directia punctului care ar indica centrul de greutate a corpului)(b) si se termina prin apasare accelerat-biciuita pana la sold, adica pana aproape de extensia finala a bratelor (c).

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

[vaslirea: dupa apasare + tractiune urmeaza - impingere]

Revenirea comporta si ea 3 faze: scoaterea palmelor din apa prin ridicarea coatelor (asemanare cu gestul de scoaterea a mainii din buzunarul de la spatele pantalonului ...) si conducerea bratelor astfel indoite peste articulatia umerilor (control – un triunghi larg facut din palma + antebrat – cot + humerus, avand scapula mult mobilizata pentru a permite trecerea palmei peste suprafata apei ..., un amanunt foarte important !!!)(d), apoi, conducerea bratelor spre inainte, pe directia de inaintare, o miscare ajutata de relaxare, actiunea gravitatiei si manifestarea ondulatiei trunchiului (e) iar in final apare – nelipsita si necesara - pauza de alunecare (f).

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

Daca la faza de revenire am descris rolul cotului ca fiind unul important, un reper usor de urmarit etc., la faza de vaslire ’ cotul’ isi are, la fel, un rol important. De lucrul cum va fi el pozitionat, mentinut in timpul vaslirii va rezulta daca inotatorul are ’pala elicei’ mai lunga sau mai scurta, in aceasta a doua ipostaza – ineficienta.

Pentru a face ca bratul sa apuce apa de cat mai departe posibil (vezi rolul pauzei de alunecare...) indicatia cea mai corecta rezulta din expresia ’ Coatele sus’ sau chiar ’Coatele inainte’, asa cum rezulta din ilustratiile anexate

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

A lasa cotul jos, fie determinat de o miscare de respiratie defectoasa fie de o schimbare nedorita a pozitii de alunecare a corpului, este considerata o greseala majora, inacceptabila in miscarile de inot fluture/delfin, la fel ca la crawl, mai ales la incepatori.

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

Cotul jos poate avea ca origine o diminuarea a aportului miscarilor picioarelor fapt care induce reflex nevoia de a cauta noi puncte de sprijin pe apa, sprijin necesar in primul rand sustinerii momentului de plutire si mai putin important, acum, momentul de inaintare; inotatorul nostru va incerca sa se ’agate’, sa se ’catere’ pe apa in loc sa ’patineze’ / alunece pe ea ....

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

O alta greseala frecvent intalnita la incepatori este ’tararea’ picioarelor pozitionate spre adancimea apei, fapt care se repercuteaza asupra efectului inaintarii realizat de miscarea corecta a bratelor

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

Cheia succesului, a reusitei in obtinerea unei inaintari eficiente cu ajutorul miscarilor de brate este sincronizarea momentului de ’impingere’ a apei (finalul vaslirii) legat de momentul inspiratiei (adica a ridicarii capului din apa spre inainte). Aici este important ca elevul sa introduca in repetarea ciclurilor de vaslire cu bratele a unui ritm optim, care poate fi obtinut si/sau prin scurtarea lungimii vaslirii – aceste tatonari se vor stabiliza atunci cand elevul devine stapan pe miscare.

Mecanismul actului respirator:

Ca si la Craul - sunt de remarcat 3 faze, fiecare cu un set de indicatii diferite:

INSPIRATIA + APNEEA + EXPIRATIA.

Inspiratia- la fluture (ca si la craul...) inceperea inspiratiei are ca puncte de reper ultima partea a vaslirii (impingerea biciuita) pana la terminarea primei parti a revenirii bratului (inaintea trecerii peste umeri). Momentul prielnic ales este propriu fiecarui inotator si defineste ’stilul’ acestuia... Se executa printr-o ridicarea a capului spre imediata vecinatate a apei de unde se poate inspira cu usurinta. Momentul este de scurta durata si pentru acest motiv recomandarea generala ’nu te lacomi sa tragi mult aer ...’ este perfect valabila.

Daca executantul ridica prea mult capul pentru a putea inspira lejer va determina o adancire a membrelor si a soldurilor;

Daca executantul ridica prea mult capul – se va deteriora pozitia orizontala a corpului, picioarele se vor afunda si rezistenta de inaintare va creste,

Daca executantul va inspira mult aer (considerndu-l imperios necesar....) in faza urmatoare , de expiratie se vor ivi dificultati care repetate la 3-4 cicluri vor determina sufocarea si deci – oboseala prematura.

(*foto FINA Aquatics world, AFPgetty images)

Apneea – este consecutiva actului de a inspira; este o faza normala care permite sporirea relativa a presiunii aerului(oxigenului) pentru a facilita reusita unui schimb suficient la nivelul terminal al plamanilor. Apneea nu trebuie sa dureze prea mult – ea se va considera terminata atunci cind aerul adus in incinta plamanilor isi manifesta, cat de cat, efectul de marire a portantei, a flotabilitatii, apoi aerul va fi expirat.

Expiratia – reprezinta ’cheia’ succesului in practicarea inotului; efectuarea ei in termenii de mai jos va asigura conditia majora a expresiei ’inotul = arta de a respira’.

Obiectivul principal a unei bune expiratii este ca aerul expulzat sa fie, cantitativ, egal cu aerul inspirat. Orice abatere de la aceasta regula de aur va conduce, imediat la disconfort respirator si la alterarea prestatiilor.

Poate ca ati remarcat , la marile competitii, multi dintre castigatori, termina efortul fara a manifesta nici o urma de discomfort respirator (nimeni nu gafaie ...); acest lucru este, mai mult ca sigur, cel mai important lucru din evolutia ce abia s-a incheiat : echilibrul dintre inspiratie si expiratie este atat de perfect incat inotatorul, care a reusi chiar un record.., nu pare deloc obosit – in orice caz nu manifesta nici o urma de oboseala mecanica (sufocare) atat de des intalnita la majoritatea incepatorilor.

Brate Bras

Si la Bras remarcam o succesiune de miscari ciclice simultane, concomitente (ambele brate efectueaza o miscare simetrica avand ca reper linia mediana a corpului). Vaslirea incepe din pozitia cu bratele perfect intinse spre directia de inaintare (!!), avand palmele, degetele apropiate de linia mediana imaginara (1), coatele ridicate printr-o usoara rotare mediana interna a fiecarui brat in articulatia humerusului pe scapula (2), cu umerii mobilizati in bascula superioara, mult apropiati de circumferinta capului (3).

(*grafica Science of swimming, J. Counsilman, Bloomington, Iova,1974)

[ 2 maniere de a executa vaslirea la Bras dupa apasare+tractiune urmeaza – apasarea circulara]

Vaslirea este o traectorie sinusoidala, incepe prin apasarea apei cu palmele spre lateral (a), apoi tractiunea scurta, paralela cu linia mediana, avand coatele ridicate (b) si se termina printr-o apasare circular-accelerat (biciuita) pana la nivelul pieptului, fara a fi conduse dincolo de linia transversala imaginara care ar uni umerii (!)(c).

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

(momentul de incepere a tractiunii avand coatele ridicate; pozitia este caracteristica si poate fi intalnita si la restul procedeelor de inot...)

Revenirea comporta si ea 3 faze: conducerea palmelor prin apa spre inainte (d), intinderea energica la maximum a bratelor (e) si marcarea pauzei de alunecare prin mentinerea bratelor intinse (umerii, avand scapula mult mobilizata in bascula superioara) pentru a permite incadrarea capului si astfel diminuarea suprafetei care ar putea conduce la valori ridicate ale rezistentei frontale (f), apoi, reluarea vaslirii....

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

’Cotul jos’ poate avea ca origine o diminuarea a aportului datorat miscarilor picioarelor fapt care induce reflex nevoia de a cauta noi puncte de sprijin pe apa, sprijin necesar in primul rand sustinerii momentului de plutire si mai putin important, acum, momentului de inaintare; inotatorul nostru va incerca sa se ’agate’, sa se ’catere’ pe apa in loc sa ’patineze’ / alunece pe ea ....

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

O alta greseala frecvent intalnita este conducerea bratelor spre inainte prin scoaterea acestora din apa ( regulamentul interzice aceasta maniera dar multi arbitri si oficiali lasa nesanctionate asemenea greseli, in fond se poate spune ca maniera are in vedere cresterea vitezei si aici se poate aplica proverbul ‚’scopul scuza mijloacele’, este o chestiune controversata a aplicarii regulamentelor...)

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

Vaslirea cu palmele pana sub abdomen, (sub linia transversala imaginara care uneste umerii) va determina scufundarea capului, trunchiului si pierderea vitezei initial realizate. Prin conducerea palmelor spre inainte pe o distanta dubla ca lungime tot ce s-a’castigat’ vaslind pana sub abdomen se va pierde iar coordonarea, si ea, va fi deteriorata.

(2 maniere de a incepe inspiratia – bras ’japonez’ si bras cu ’delfinizare’ - conducerea palmelor peste suprafata apei...)

(*grafica Swimming manual, FINA TSC, Seul, 1988)

Cheia succesului, a reusitei in obtinerea unei inaintari eficiente cu ajutorul miscarilor de brate este sincronizarea momentului de ’apasare circular-biciuita’ a apei (finalul vaslirii pana la nivelul barbiei, spernului) cu momentul inspiratiei (adica a ridicarii capului din apa).

Aici este important ca elevul sa introduca in repetarea ciclurilor de vaslire cu bratele a unui ritm optim, care poate fi obtinut si/sau prin scurtarea lungimii vaslirii – aceste tatonari se vor stabiliza atunci cand elevul devine stapan pe miscare.

Mecanismul actului respirator:

Ca si la crawl, fluture-delfin ..., sunt de remarcat 3 faze, fiecare cu un set de indicatii diferite: INSPIRATIA+APNEEA+EXPIRATIA.

Inspiratia- la Bras-ul modern inceperea inspiratiei are ca puncte de reper ultima partea a vaslirii (apasarea biciuita) pana la inceperea primei parti a conducerii palmelor spre inainte.

In acest moment miscarea palmelor fac ca umerii, capul inotatorului sa se ridice peste suprafata apei – deci acum este foarte usor sa se efectueze inspiratia...

Momentul prielnic ales este propriu fiecarui inotator si defineste ’stilul’ acestuia... Se executa printr-o ridicarea a capului spre imediata vecinatate a apei de unde se poate inspira cu usurinta. Momentul este de scurta durata si pentru acest motiv recomandarea generala ’nu te lacomi sa tragi mult aer ...’ este perfect valabila.

Daca executantul ridica prea mult capul pentru a putea inspira lejer va determina o adancire a membrelor si a soldurilor; astfel se va deteriora pozitia orizontala a corpului, picioarele se vor afunda si rezistenta de inaintare va creste;

Daca executantul va inspira mult aer (considerandu-l imperios necesar....) in faza urmatoare , de expiratie se vor ivi dificultati care repetate la 3-4 cicluri vor determina sufocarea si deci – oboseala prematura.

(*grafica Science of swimming, J. Counsilman, Bloomington, Iova,1974)

(momentul inspiratiei este plasat in finalul vaslirii si solicita apoi conducerea rapida a bratelor spre inainte ..)

Apneea nu trebuie sa dureze prea mult – ea se va considera terminata atunci cand aerul adus in incinta plamanilor isi manifesta, cat de cat, efectul de marire a portantei, a flotabilitatii, apoi aerul va fi expirat.

Expiratia – reprezinta ’cheia’ succesului in practicarea inotului; efectuarea ei in termenii de mai jos va asigura conditia majora a expresiei ’inotul = arta de a respira’.

In finalul abordarii problemei respiratiei – concluzia poate fi exprimata astfel : ’cel care inota bine o face deoarece are un ritm echilibrat al respiratiei’, restul problemelor (efortul maximal, tehnica corecta...) sunt perfect dependente de automatizarea ritmului miscarilor respiratorii si de aportul Oxigenului...!