DESPRE INOT…

Imbolnaviri intalnite la inot

Desi inotul este apreciat ca remediu in multe cauze (disfunctionalitati, acumulari), practicarea sa nu exclude si unele forme de imbolnavire; el poate induce o’asa zisa patologie specifica’; unele dintre ele tin de

- simpla crestere a temperaturii (peste 36,9 C) urmare a unor expuneri prelungite la frig, umezeala (bazin);

- forme de sinuzita, activarea unor forme cronice, vechi, tratament prin ‘destuparea’ canalelor sinuzale;

- otite medii, urmare a expunerii la frig si umezeala (mai ales local);

- unele forme de infectii ale conjuctivitei oculare pe fond cauzat de raceala, umezeala;

- simple raguseli, tarheite, mai ales in timpul iernii;

- nevralgii dentare ca urmare a racelii si netratarii unor carii dentare.

- forme de micoze ale pielii cauzate de tratarea incorecta igenic a mediului din bazin;

In conditiile legate de procesul de pregatire, in care solicitarile (eforturile) sunt importante, ades unilaterale si probabil gresit programate putem aminti despre:

- simpla ‘febra musculara’ care indica o gresita si grabita dozare a incarcaturii de lucru, efort, local, general;

- crampele musculare (carceii) datorita unui dezechilibrari ale ph-ului

mediului intern;

- dureri ligamentare, musculare datorate unor suprasolicitari in volum sau intensitate;

- unele accentuari ale atitudinilor vicioase (deficiente fizice profesional

-sportive) la nivelul curburilor naturale ale coloanei, pozitia umerilor, laxitate ligamentara, tonus muscular scazut

- unele forme de anemii, urmare a unor perioade intense si prost asistate ca alimentatie, refacere;

- unele disfunctionalitati la nivelul aparatului circulator, excretor, digestiv, ca urmare a suprasolicitarilor frecvente.

Inotul poate fi asociat cu insolatiile, consecintele exceselor cu alcool, cu alimente sau regim de viata nechibzuit (fumatul), fara a mai aminti de posibilitatea( teoretica) a declansarii unor crize (sufocari, disconfort) sau chiar a inecului.

Igiena inotului

Faptul ca inotatorul este perfect inconjurat de apa iar corpul sau este expus deci direct contactului cu aceasta impune respectarea cu strictete a unor suite de reguli ale igienei generale (pastrarea sanatatii, cresterea potentialului biologic angrenat de efort), personalizate in deprinderi de igiena proprie fiecarui sportiv (rezultate din studierea mediului, prevenirea si inlaturarea factorilor nocivi si consolidarea unui confort acceptabil de activitate) conturata din relatiile cu antrenorul, mediul ambiant modern (igienizat), evident de influenta general.permanenta a familiei si scolii.

Igiena trebuie ’invatata pas cu pas’ si fara nici o concesie, fapte care ar discretita imediat efortul de a aplica acest concept la nivelul grupei sau chiar a unui singur sportiv (problema dusului, a purtarii castii din cauciuc, toaleta personala inaintea intrarii in apa, folosirea wc-ului in timpul antrenamentului etc).

Igiena bazinului, punct de interes pentru mai multe categorii profesionale, este abordata inca din faza de proiectare (cf. standardelor moderne) prin functiuni distincte (grupuri sanitare separate – public/sportivi, vestiare modulare care sa ofere gazduire la un numar variabil de vizitatori sau, prin restrangere, sa mareasca spatiul de lucru pe uscat, despartirea stricta a circulatiei sportivilor de cea a vizitatorilor s.a.); aceste functiuni+dispozitiile specifice trebuie respectate, in primul rand de administratorul bazinului, pentru a pretinde, apoi, respectarea lor de catre ceilalti utilizatori

Igiena echipamentului, apreciat a fi cel mai sumar dintre toate disciplinele sportive, este importanta si deoarece acest echipament ‘sta’ foarte mult timp in apa este de dorit a fi spalat, cat mai des, cu atentia necesara ( o nota speciala pentru curatenia papucilor de acces in bazin).

Casca / boneta de inot

Articol, obiect inclus in lista de echipament la inot. Are menirea de a feri inotatorul de umezeala, de raceala, de contactul cu apa.

Obligativitatea purtarii este egala la ambele sexe, mai ales in bazinele moderne unde exista sistem de recirculare/filtrare rapida a apei (firele de par pot obtura orificiile de recirculare a apei).

Dupa folosire, parul trebuie spalat de urmele de transpiratie; la fel, casca (din cauciuc sau pvc) trebuie protejata de clor prin clatire cu apa potabila si apoi, prin uscare si impregnare, cu pudra de talc.

A intra in apa bazinului fara avea casca protectoare este un act de neglijenta care nu poate fi tolerat de nimeni !

Igiena antrenamentului impune ca antrenorul sa controleze, de fiecare data (!), cu atentie: starea de sanatate a fiecarui sportiv, sa repete cu tact si maiestrie suita de reguli care vizeaza fiecare inotator, insasi respectarea regimului fiziologic de exersare in lectiei, evitarea eforturilor dure, chiar a ‘discutiilor’ (injuraturilor), iar dupa antrenament sa nu scape din vedere necesitatea de instilare in ochi a solutiilor antiseptice (protargol, sulfatiazol), uscarea parului si ferirea de umezeala remaneneta a conductelor auditive – adica sa nu se omita repetarea unui ‘protocol’ zilnic de aplicare a regulilor igienei, un punct central al aplicarii acestor reguli find si organizarea judicioasa a regimului alimentar (specific probelor de viteza sau a celor de fond, particular unor perioade distincte de pregatire) si de viata (regula celor ‘3x8’ – 8 ore munca + 8 ore odihna + 8 ore educare).

Toate aceste suite de cerinte ale Igienei au in vedere faptul ca, prin mijlocirea apei, la inot, este foarte posibila aparitia unui trafic microbian cu urmari periculoase (per individ, grupuri); stiut fiind ca, noi nu suntem chiar niste ‘asi’ in a genera si aplica cerintele (vezi gunoaiele care ne inconjoara la tot pasul…) pentru respectarea lor va fi nevoie de un efort deosebit, mai ales din partea antrenorilor .