DESPRE INOT…

COSTUMUL DE INOT

Practicarea sportivă a înotului, în competiţii necesită un costum de înot adecvat: material uşor, puţin absorbant al apei, netransparent, cu o croială lejeră şi decentă.

In mod tradiţional, regulamentul competiţiilor de înot avea prevederi clare în acest scop:" concurenţii la toate probele şi cei ce fac tentative de record (cei care înoată în afara programului...), trebuie să poarte următoarele tipuri de costume competiţionale:

# bărbaţii ‑ slip de înot cu dublură, decolteul la şold 7,5 cm (slipul să nu 'stea' prea jos);

* femeile ‑ costum dintr‑o singură piesă , spatele descoperit, decolteul la şold 5,o cm (!), la spate‑sus 1o cm, în faţă‑sus 11,5 cm, sub axile 5,o cm.".

(anii 1980.., încercări de a folosi un costum care să atenueze formarea curenţilor turbionari, frenatori; vezi Principiul lui Bernoulli)

La ultimele întreceri olimpice (începând din 1996) au 'reapărut' costumele obişnuite în anii de dinaintea Primului Război Mondial…, acum lansate de firme binecunoscute în lumea sportului, realizate, croite astfel pentru a 'strînge' silueta înotătorului şi astfel, de a diminua chiar cu valori imfime cu adevărat fenomenul 'aspiraţiei negative'(vezi principiul Bernoulli); textura materialului imită conformaţia pielii rechinilor, având efectele menţionate.

Lansarea noilor tipuri de costume a reuşit atat pe plan comercial cât şi în ameliorarea performanţelor (cu toate că preţurile sunt încă ridicate. ....)

Se remarcă totuşi o fiabilitate scăzută / clorul care asigură igienizarea apei atacă destul de repede materialul; urmarea a fost apelarea la alt compus chimic, în cazul de faţă – instalaţiile moderne de filtrare a apei sunt dotate cu tehnică specială de igienizare care foloseşte ozonul, clorul având adesea şi o acţiune iritantă asupra ochilor….