DESPRE INOT…

COMPETITIILE - CONCURSURILE DE INOT

Consecinta a manifestarii spiritului de intrecere prezent in starile ludice (jocurile copiilor, tinerilor, de ce nu, si a adultilor...), reprezinta o forma de organizare superioara in care apare distinct 'premeditarea', (motivatia, buna intentie), obiectiv la care se adera prin consens, fara obligativitate si in spirit de 'fair-play' caracteristic tuturor intrecerilor, nu numai cele sportive...

Mai ales la inot 'competitia' trebuie abordata cu prudenta. Uneori competitia, intrecerea la inot, fara ca sportivii sa aiba un bagaj bogat de exprimare motrica corecta…, poate avea efecte negative, astfel putem observa:

- la stagiul de 'incepator' efectul intrecerii asupra performantei fizice poate fi remarcata, mai ales, in plan cantitativ cu suficiente greseli de tehnica.

- trecerea de la acest stagiu la cel de 'avansati' ar trebui sa aiba drept criteriu, aprecierea, nu atat a valorii performantei (care se poate obtine suprasolicitand organismul...., deci periculos in fond), ci mai ales acuratetea tehnicii in compania unei prestatii fizice medii, minimale care ofera solutia rezolvarii multor limite temporare de inot eficient care pot aparea in momentul selectiei, trecerii la un stagiul superior (inca odata recomandam aprecierea conceptului 'BEST' prezentat in lucrare).

In stagiile superioare competitia devine, treptat, un mod, chiar de sine statator, de pregatire si afirmare.

La acest capitol scoatem in evidenta activitatea de elaborare a regulamentelor oficiale de concurs (olimpice, nationale etc), diferite variante competitii intermediare (‘de casa) prin care va fi afirmata performanta fiecaruia.

Competitia de inot este o forma de intrecere predominant individuala, cu angajare, cu ‘lupta’ indirecta (sportivii sunt separati, pe culoare); chiar si la "stafete" se pastreaza acelasi spirit ( o reunire a 4 individualitati distincte ca performante sub forma unei echipe de club, reprezentativa nationala etc).

Cu toate ca concursul este un element definitoriu in cazul unui program de pregatire, ideia nu trebuie sa ajunga un 'scop in sine'; intre antrenament si concurs trebuie sa existe un raport echilibrat, optim care sa ajute pregatirea sportivului fara a-l marca, stressa; din pacate, exista multi antrenori dar si parinti care nu judeca astfel si transforma concursul (uneori chiar fara sanse…) in elementul principal al devenirii viitorului sportiv si, astfel tratata, prin ‘fortarea notei’ concursul poate deveni o cauza pierduta….. atentie deci.

In tarile cu traditie si rezultate pe masura, specialistii incearca sa ridice limita varstei la care sa se inceapa participarea in competitii; de la cantonarea in zona perioadei antepubertare (8-10 ani) care este obisnuita, inca, si pe la noi..., la perioada pubertara (de al 11 sau chiar 12 ani).

Efortul maximal, presupus a fi comun tuturor intrecerilor (fie ele de 50 sau 400 m), la varste mici, nu ar putea fi tolerat decat cu riscul suprasolicitarilor, cu fortarea organismului antepubertar.